proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În camer?, dac? este cumva prea frig, cred c? unul din colocatarii pe care îi vedem pe aici a pus, deja, bruma de lemne pe foc, în vatr?, dac? acum, în spatele u?i?ei cam r?bl?gite de tabl?, pâlpâie un fel de foc parc? mai juc?u?, cu limbi ro?ietice în vatr? care înc?lzesc întreaga teracot?, cât e de mare, ?i bineîn?eles ?i cele dou? camere, f?r? separeu, care dau una în alta. Cea mai cald? este parc? buc?t?ria, unde se afl? ?i teracota micului arondisment de sat ?i unde se face, de obicei, ?i mâncarea de fiecare zi.
Pentru c? verile se mai g?te?te ?i pe afar?...
Mi se pare c? în?untru sporov?iesc cele dou? femei, dintre care una abia care d? în pârg, iar cealalt? bunica feti?ei...
- Nu credeam c? o s? te întorci în sat, Iuliana... Spuse b?trâna, privind-o pe sub ochelari pe feti?a de doisprezece ani, care juca acum în mâini, un ghem de lân? gri, netoars? ?i sc?mo?at?, pe care i-l d?duse b?trâna, mai devreme.
- Ce vrei bunic?... (Zice Iuliana.)
- Nu credeam c? o s? te mai întorci vara asta, în sat... Lucrurile sunt toate oable, adic? drepte, dac? tu e?ti aici... Vatra aceasta pare mai bun?, dac? ?i tu e?ti...
- Da, bunic?.
- Eu chiar te iubesc, Iuliana Anghelos, ?i toat? lumea te îndr?ge?te, dar tu nu ?tii acest lucru, pentru c? e?ti semiautist?, a?a mi-a spus maic?-ta. În?elegi anumite lucruri mai greu, chiar dac? toat? lumea ?i le spune... Am în?eles c? ai ceva la cap pe partea stâng?? A?a i-au zis mam?-tei Doina medicii. Nu prea pricepi tu prea multe cu partea stâng?, care î?i e pu?in mai înfundat?, ca ?i cum ai fi pus în c?p?tâi vat? de sticl?, în capul t?u acela dr?gu?, Iulia, vat? de sticl?...
- Da, bunic?. A?a le-am explicat...
- Trebuie s? fii mai atent? la ce î?i spun eu, altfel se sup?r? bunica...
- Da, bun?.
- Ce tot faci cu ghemul acela, de lân?? D?-l la pisic? s? se joace... Sau, da. Nu ?i-ai adus p?pu?a ta preferat? cu tine, de la ora?...
- Nu, bunic?, pentru c? sunt mare...
- Cât are fata?
- Doisprezece ani, la ?aisprezece cred c? m? ?i c?s?toresc...
- Nu vorbi prostii mari. Tu nu o s? te c?s?tore?ti niciodat?, ci în schimb o s? r?mâi toat? via?a numai cu bunica aceasta care te iube?te... De ce î?i place de fapt mai mult la sat, decât la ora?...?
- Nu, îmi place mai mult la ora?, de fapt.
- A?a... La ora?...
- Chiar îmi place mai mult la ora?, pentru c? este cur??enie mai mare pe strad?, aici sunt pietre ?i e nisip mult.
- Aha... ?i tu pe strad? stai? Nu stai cumva în `c??i? Draga bunichii, c? bunica te iube?te pe tine foarte mult. E?ti cea mai frumoas? fat? din sat, deja, ?i ai abia doisprezece ani ?i un p?r negru frumos, ca pana corbului...
- Bunic?...
- Nu e?ti tu cea mai frumoas? feti??, din sat? P?rul t?u lung î?i dep??e?te mijlocul t?u de doisprezece ani, pentru c? nu am l?sat-o pe maic?-ta niciodat? s? te tund?... S? nu te m?ri?i, c? nu merit?...
- Da, bunic?. Nu am p?rul chiar atât de lung, iar ?in minte c? o dat? m-au tuns... La ora?... Era p?r de-al meu pe jos, a?a cum la ora? nu sunt de exemplu nici praf ?i nu sunt nici pietricele, ca aici, pe uli??...
- Da, Iuliana Anghelos.
- Sunt autist? semi, dar sunt ?i de?teapt?... Creierul meu e unul foarte de?tept, adic? inteligent. Dar cam umplut pe partea stâng? cu vat? de sticl?...
- Da, draga mea. Aceasta ?tiu ?i îmi pare r?u... Haidem, la buna, s? te strâng? la pieptul ei b?trân. Draga de ea... ?i b?trâna a apucat-o cu amândou? bra?ele pe feti?a de aproape doisprezece ani ?i trei luni, întinzându-se spre ea cu trupul masiv, dar scurt, ?i burdu?indu-?i cu c?ldur? copile la pieptul ei mai mare ?i lat, bucurându-se c? feti?a se l?sa purtat? cu atât de mult? c?ldur?...
- De ce te nume?ti tu Anghelos?? C? a?a îl chema pe bunicul?
- Da, bunic?.
- A?a îl chema? Zi-mi. Anghelos? Dar pe mam?-ta cum o cheam?, dac? s-a c?s?torit, la ora??
- O cheam? frumos ?i pe mama...
- Da... Dar ?ie ?i-a l?sat numele ca la bunicul, pentru c? m?-ta este de la dou?zeci de ani, divor?at?...
- Da... R?u a f?cut c? l-a l?sat pe tata...
- Dap.
- Mama nu trebuia niciodat?, bunic?, s? se divor?eze, de Papa...
- Dap.
- A? fi vrut s? îi p?strez numele.
- Dar altfel, s-ar fi sup?rat bunic?-t?u mare, dac? nu mai era ast?zi Anghelos, draga bunichii, lucrurile sunt mai complexe, a?a cum se zice la ora?... Ce ai lucrat ast?zi?
- Mai nimic. Am scris... Am început s? ?in un fel de jurnal, pentru c? îmi place c? scriu...
- Da, draga bunichii....
- Acum o lun? l-am vizitat pe Papa, ?tii, de ani de zile nu s-a rec?s?torit, pentru c? o iube?te înc? pe mama...
- Da... O iube?te...
- ?i, acum, cred c? o viziteaz? foarte adesea, chiar dac? acum mul?i ani de zile au divor?at...
- Da, draga bunichii... Ei se iubesc de fapt foarte mult, aceasta e toat? taina dintre ei doi. Ce p?r frumos are fata bunichii... Iuliana, s? ?tii, toat? lumea te iube?te de fapt foarte mult... Eu îl iert pe neica mare, dac? nu te-a adus prea mult la sat, pe când ai fost înc? mai mic?...
- ?i eu îl iert pe bunicul, dar e bine ?i la ora?...
- Da...
- Strada e f?r? pietricele, po?i ie?i în sandale...
- E?ti prea mic? pentru sandale...
- Mie îmi place s? port, pentru c? am v?zut c? ?i mama poart?... Bunic?, m? cam doare c?p?tâiul.
- Pastilele ?i le-ai luat?
- Pentru cap? Le-am luat, dar simt cum vata aceea de sticl? îmi st? tot în partea stâng? a c?p?tâiului, ca ?i cum a? fi împiedicat? s? gândesc...
- E?ti semiautist?, a?a ?i-am zis... Dar ai mintea maic?-tii ?i a lui taic?-tu, dar ?i a mea ?i a neicu?ii, dar ?i-a dat ?i numele neicu?a: Anghelos...
- Da...
- Iuliana Anghelos...
- Da... Cu timpul, partea stâng? a început s? m? deranjeze, mi-au spus s? m? apuc de scris, pentru a ajuta cumva corpul, ca s? evolueze mai repede. Scriu mai bine decât vorbesc, eu aceasta am observat... De când m-am apucat de scris, e mai bine, tocmai pentru c? mi-au dat de ?tire c? sunt semiautist?...
- Dar cu bunica vorbe?ti bine.
- Totu?i mi-au spus c? sunt semiautist?... Sunt timid? ?i t?cut?, abia gândesc...
- Draga bunichii, nu î?i mai f? atâtea griji, pentru c? bunica te iube?te. În rest, tu nu ai pe nimeni, numai pe maic?-ta!
- ?i pe Papa! ?i Papa mi-a spus c? ar fi frumos s? scriu, a?a m? voi dezvolta mai repede, inclusiv cu vorbitul! Mi-au spus c? voi fi mai lent?, decât al?i copii...
- Las?, Iuliana, s? ?tii c? toat? lumea te iube?te... Vezi aceste bra?e de bunic?? Ele s-au format, a?a, b?trâne?te, numai ca s? te iubeasc? pe tine... S? ?ii la maic?-ta, chiar ?i la taic?-t?u, ei numai pe hârtie au divor?at, c?ci, în rest, te iubesc amândoi...!
- Papa e singur, în ora?, f?r? mine... Ar trebui, s? m? duc, din sat, la dânsul...
- ?i pe maic?-ta! S? nu o la?i! S? nu m? la?i nici pe mine!
- Da, bunic?... D?-mi ghemul de lân?...
- Da, na-?i-l.
- Vreau s? v?d unde duce...
- Ce s? duc??
- Vreau s? v?d unde duce via?a ?i ghemul aista... Vreau s? v?d ce o s? fie cu mine, pe mai departe... Vezi bunic?? Cum se de?ir? ghemul aista? Eu a?a o s? m? duc dup? el. Ia s? arunc ghemul pe jos, s? vedem unde duce...
- Las? prostiile...!
- Ia s? pun eu ghemul jos.
- M? sperii, draga bunichii...
- Numai s? vedem unde duce, bunic?!
- Poate, chiar e?ti semiautist?, dar semeni cu mine, de-aia m? sperii. C?ci e?ti o feti??, ?i de?teapt?, ?i inteligent?, ?i în?eleapt?...
- Dar semiautist?...
- Da, pricepi unele lucruri mai greu.
- Nimeni nu m? iube?te.
- ?i eu, ?i tat?-t?u ?i maic?-ta...
- Eu de-aia vin bunic? la dumitale, pentru c? totul e atât de artificial, la ora?...
- Ce e artificial?
- Feti?ele. M? invidiaz?... La ?coal?...
- C? e?ti mai frumoas? ca ele!
- B?ie?ii, ei îmi spun c? sunt prostu??.
- Dac? e?ti semi-autist?, gânde?ti mai greu!
- Dar eu am început s? port s?nd?lu?ele, ca mama Doina! C?ci ?i ea poart?!
- Draga bunichii...
- Unde duce, bunic?, ghemul...
- La pisici...
- Unde?
- La pisici... Haidem, s? î?i dau ni?te zam? de porc cu potroace, c?ci prea mult ai sl?bit, de pici de pe dou? picioare...
- ?i ni?te sl?nin? cu ceap?!
- Da... Este bug?t...
- Mi-era foame ?i nu ?tiam ce am. Nu îmi d?dusem seama, prea bine, c? îmi era foame, bine c? mi-ai spus...
- Da... Sl?nin? cu ceap? va fi, ?i dup? aia dou? sarmale. C?ci e?ti mic?, mai mult nu po?i mânca...
- De ce m? invidiaz? feti?ele, de fapt? Bunic?? Spuse, ?i puse mâna pe bucata de ceap? pe care i-o întinsese bunic?-sa, rupând de ea, cu îndârjire, f?r? s? bage în seam? celelalte lucruri pe care b?trâna i le pusese între timp pe mas?.
- Cum m?nânci ceap? goal??
- Sunt sup?rat?... În ultimul timp, sunt cam sup?rat?... Nici poft? de mâncare nu prea am... Ghemul duce mai departe, bunic?!
- Unde duce?
- Mai departe....
- Dap.
- Am doar doisprezece ani!
- Dap.
- Ghemul duce unde duce, adic? mai departe, ?i poate într-o zi voi vedea luna ?i soarele!
- Ce zici, Iuliana Anghelos?
- Într-o zi, bunic?, Iuliana Anghelos va vedea luna ?i soarele, ?i aceasta cu certitudine! Vezi bunic? unde duce ghemul de lân? netoars?? La lun? ?i la soare, acolo duce el... Eu a?a cred...
- Draga bunichii... Întotdeauna ?i-au pl?cut c?r?ile de pove?ti...
- Ele erau cu zmei ?i cu tot felul de lighioane, îns? ghemul acesta de lân? perfect?...
- Da...
- El duce la lun? ?i la soare, acolo merge ghemul, dac? îl întinzi pe jos! Chiar dac? eu gândesc numai cu o jum?tate de minte, tot aceasta o v?d. Unde duce ghemul de aici înainte.... El duce, ghemul acesta de lân? netoars?, pân? la lun? ?i la soare, bunicu?? scump? ce e?ti... ?tii unde sunt luna ?i soarele... Sunt departe, departe, dar ghemul acesta de lân?...
- Tu s? r?mâi semiautist?, draga bunichii... Pentru c? a?a e mai bine...
- Bunic?...
- Ai vise prea mari...
- Vise prea mari? Acolo duce ghemul acela... Uit?-te la el, cum m? duce... Lâna aceea e de la oaie, bunic?...
- Da, este lân? netoars?...
- Vezi? Are culoarea gri...
- Da...
- Dac? un copil este u?or sup?rat, ?i el este atunci gri...
- De ce e?ti tu semi sup?rat?, draga bunichii?
- Nu ?tiu... Sunt semiautist? iar copiii au ceva cu mine mereu, îns? ghemul aista de lân? m? iube?te, pe mine, mult.
- Toat? lumea te iube?te, s? nu crezi altceva...
- Eu mereu cred c? sunt neiubit?.
- Da... Asta ?tiu, c? spui la toat? lumea ?i pe toat? lumea superi ?i nec?je?ti...
- Dap.
- Într-o zi, ca prin minune...
- Ce, bunic?...
- C?p?tâiul o s? îmi fie bine. M? voi a?eza ciuci sub o stea, iar steaua aceea, în timp ce va str?luci, îmi va face foarte bine partea stâng? de c?p?tâi... M? voi vindeca, din semiautism.
- Da, draga bunichii...
- M? voi a?eza, ciuci, a?a ca într-o Biseric?, pe când am fost mic?, dar chiar sub o stea, de afar?... Voi sta exact sub ea, sub unica stea, de pe cer... O voi ruga s? nu plece, iar ea m? va vindeca atunci de semi-autism, pentru c? va ?ti c? o iubesc...
- ?i vei ?ti c? toat? lumea te iube?te, în schimb...
- Las?-m?, bunic?. S? m? gândesc acum la unica mea stea... Va fi doar una... Poate vor fi mai multe, totu?i...
- Da, draga mea.
- De ce m? doare mai mereu c?p?tâiul în partea stâng?, bunic??
- E?ti semiautist?. De aia. Te-ai apucat de scris?
- Da, m-am apucat... ?in un fel de jurnal... Dar ?i ghemul aista, bunic?... Îl vezi ce frumos este, pisica nu s-a apucat s? se joace cu el.
- Pentru c? îi prinde labele amândou?, dac? vrea s? îl prind?, nu îi place s? apuce lâna netoars?... Pune-i un fel de ?nur, s? vezi atunci ce-l apuc?...
- O deranjeaz? lâna...
- Da, draga bunichii...
- M? gândeam la numele meu... Iuliana Anghelos... Bunic?, l-ai iubit pe Neica bunu, ai ?înut la ei, mult...
- La cine...
- La copiii, la unchii ?i m?tu?ile mele...
- ?îu la fel de bine, ca la tine... Sunt copiii mei, iar tu e?ti Iuliana Anghelos cea mai tân?r? f?ptur? din cas?.
- Veri?orii mei sunt mai mari...
- E?ti cea mai tân?r? ?i mai frumoas?, din cas?, ?i mezina familiei.
- Da, bunic?...
- Ai un p?r lung ?i negru pân? la brâu, de ?ii stelele cu invidie...
- Ce bunic?...
- Ai un p?r, a?a ca noaptea cu stele pe ea!
- Ce-?i veni, bunic?!
- D? laptele în foc, iart?-m?, trebuie s? m? duc s? îl trag la o parte de pe sob?, dar nici s? apuce pisicile... S? l?s?m prostiile mari, pentru c? avem mult? treab? pe mâine... Du-te ?i culc?-te, în dormitorul din fundul casei, pentru c? ?i acolo am f?cut deja focul, ca ?i aici.
- Da, m? duc. Iau ?i ghemul de lân? cu mine...
- Nu mai bine ai lua o p?pu???
- Sunt la ?coal?, dar dup? cum ?tii, îmi plac ?i p?pu?ile, creierul meu se dezvolt? mai lent, a?a mi-au spus, c? sunt semi-autist? ?i c? nu ?tiu s? vorbesc...
- Numai s? î?i fie bine, draga bunichii!
- Ce zici?
- Cu semiautismul acela, în tine, s? te fere?te de Omul spân!
- Da. Bunic?.
- E ca în Harap Alb, s? te fere?ti de Spâni, în vie?uca ta!
- Da. Bunic?. M? duc în spatele od?i?ei, iar ?i ghemul de lâng?, cu mine, o s? îl de?ir ?i acolo pe jos, s? vedem, de acolo, unde exact duce...
- Dap. Iuliana... Iuliana...
- Ce ai bunic??
- S? ?tii c? toat? lumea te iube?te foarte mult.
B?trâna se r?suci pe dou? picioare ?i o îmbrânci u?or pe feti?a cu p?rul ca m?tasea, îndemnând-o cu blânde?e s? o ia înspre dormitorul din spate, c?ci altfel nu mai putea sc?pa de ea...
- Haidem, du-te... Este foarte târziu...
- Da, bunic?!
- Dac? nu te-a? îndemna s? mergi acum, ai sta la pove?ti toat? noaptea... Haide, mergi...
- Da, bunic?! M? duc!
?i cum feti?a îi ascultase îndemnul, b?trâna se mai lini?ti. ?i mâine, va avea foarte mult? treab?, va trebui acum s? se culce, ?i ea... ”Pe mine, cine m? îndeamn? s? m? culc, treaba de mâine...” Î?i zise b?trâna în sine, cu îns? cump?tare.
”Dac? nu ar fi feti?a aceasta, pe aici, nu a? avea spor ?i nici cu cine s? vorbesc.
M-ar ?ine numai animalele întreag? la minte ?i la cap, c?ci am ?i eu, deja, un fel de vârst?, la care nu trebuie s? mai uit nimic...” (Î?i zise.)
C?sc? încet, deja pusese laptele pe un dulap mijlociu, cu un fel de dantel? alb?, pe el, care era îns? pu?in de?irat?... Va a?tepta pân? când laptele se va mai r?ci, îl va pune probabil în frigider, c?ci nu va putea uita s? fac? ?i acest ultim lucru, altfel pisica va da la lapte sau dac? nu va da pisica la lapte, fiind el a?ezat pe mijlociul dulap, se va îmbrânzi mai repede, dac? în cas? este înc? foarte cald, de la soba ce merge înc? excelent de te înc?lze?te pe bra?e ?i pe spate, cu c?ldura ei binef?c?toare...
”Draga bunichii?” Dar, Iuliana Anghelos plecase demult, iar acum în buc?t?rie mai era doar b?trâna... (”A? fi vrut s? îi spun înc? o dat? c? toat? lumea o iube?te, dar poate c? ?tie deja ?i fata s-a pus deja în p?tuc. E o fat? atât de special?, c? nu se vede pe ea, cât de special? este ea...) P?rul brun, ca m?tasea... ?i un glas mai frumos decât acela al privighetorilor, îns? ea nu poate vorbi atât de mult, ca ceilal?i sau s? fie atât de crescut?, deja, pentru c? este... semiautist?? Poate, ea are doar un suflet mai lene?, eu a?a zic... C?ci unii au suflete mai lene?e decât al?ii ?i mai lente, de r?mân ?i pe la cincizeci de ani numai ni?te copiii mari... Feti?a privi o clip? înspre fereastr?, unde nu exista nicio perdea ?i pe unde noaptea se ar?ta ?i în cas?, de?i în?untru lampa deja fusese aprins?...
Puse ghemul de lâng? ea pe p?mânt, pe podea, ?i îl l?s? s? se duc?... ”Unde se duce ghemul, unde se duce...”, ?i îl privea foarte curioas?, f?r? ca cum s? nu în cas? s? se fi întâmplat ceva special, cu acel ghem de lân?, de fapt...
”Unde se duce ghemul de lân?, unde se duce...” (Î?i zise din nou feti?a, ?i c?sc?, privind ?i în continuare, adormit?, înspre ghemul de lân? netoars?, spre ”drumul” care se formase, u?or ?erpuitor, pe podeaua de lemn, ca ?i când firul ar fi însemnat ceva... Dar, ea pur ?i simplu nu ?tia ce... Era numai un fel de drum.
- Poate duce buc??ica aceasta de lân? ni?el mai departe...
(C?sc?. Privi în continuare la ghem...)
- Poate duce acest ghem pân? la lun? ?i pân? la soare... (Sunt obosit?...) Î?i spuse.
C?sc?, din nou, ?i î?i a?ez? tot trunchiul în pat ?i se acoperi cu bucata de p?tur?, ?i ea din lân?, îns? toars? ?i împletit? frumos, vopsit? cu un fel de flori de culoare albastr? ?i verde, pe deasupra, de p?rea un amalgam incert de culoare, dar era bun?, grea, gras?, o p?tur? de lân? cum trebuie, ca s? nu î?i fie frig toat? noaptea, chiar dac? e?ti numai într-unul din dormitoarele de mai din spate, unde soba nu arde chiar atât de bine, ca în buc?t?ria din cas?, care este, desigur, camera principal? ?i aceea de la intrare, unde se petrece absolut toat? munca, aproape, din cas?, mai ales c? este sfâr?it de var? ?i trebuie s? treb?luie?ti ca un rândunel. A?a cum face bunica, de fapt de la un cap?t de anotimp la altul, aproape de când se ?tie ea... Lucreaz?, deap?n?, se ridic?, alearg? în papuci, deschide por?ile pentru ca animalele s? se reîntoarc?, în faptul serii, în b?t?tur?...
Poate, înc? nu s-a l?sat frigul... Peste iarn?, animalele vor r?mâne la ea, îns? deocamdat? ele se hr?nesc înc? din paji?te, pentru c? ierburi mai sunt, pân? în luna lui Septembrie.
- Bunic?, poate dormi? Bunic?!
- Las?-m?, Iuliana... Tu nu î?i dai seama când deranjezi lumea!
- Da, bunic?. Sunt autist?... A? fi vrut s? î?i spune c? ?tiu unde duce ghemul de lân?...
- Las?-m? s? dorm!
- ?tiu unde duce, înapoi în camera mea... Bunic?, nu o s? te mai trezesc niciodat? din somn, m? duc înapoi...
- Iuliana...
- Te iubesc bunic? mult, ?tiu unde duce ghemul de lân?...
- Chiar c? e?ti autist?, draga bunichii! Las?-m? s? dorm, c?ci mâine am mult? treab?, îndur?-te de bunica!
Din ochii Iulianei a c?zut parc? o lacrim? mic? ?i s-a repezit înapoi în camera ei... ”Ghemul de lân? duce la soare ?i la lun?, bunic?, aceasta a? fi vrut s? pricepi... Dar mi-e atât de fric? uneori s? dorm singur? în cas?, iar atunci când aflu ceva incredibil...”
Ghemul de lâng? mine viseaz?... ?i eu trebuie s? visez... Absolut toat? lumea m? iube?te. C?ci a?a spunea bunica, pe când nu am deranjat-o eu... Ghemul de lâng? pat, e de lân? netoars? ?i undeva duce... Apoi, se puse cu capul pe pern?, ?i în curând a adormit foarte lini?tit?, cu gândul la ghemul de lân? netoars? ?i la felul cum uli?a era pr?fuit? ?i cu pietricele pe ea, dac? e?ti poate cumva la sat...
La ?ar?, oamenii se pun la somn cam la aceea?i or?, toate gospod?riile, în jurul orei 21. Iuliana se gândi c? la ora? bunica nu s-ar fi sup?rat, pentru c? ora de culcare e de obicei 22. Mai plânse pu?in prin somn, în timp ce se gândea la ghemul de lân? netoars? ?i la faptul c? o pisic? foarte supl? i l-ar fi furat, imediat de lâng?, ca s? se joace cu el... Pisicii aceleia pesemne îi pl?cea lâna, chiar ?i netoars?, ?i i-l luase, ghemul, ca s? se joace cu el.
Acum ghemul care st?tea împr??tiat pe jos... Nu mai ducea nic?ieri. O scurt? impresie, ca ?i o p?rere, pentru c? Iuliana Anghelos e în pat, împr??tiat? în propriul p?r, ca m?tasea neagr? ?i ca noaptea... Pân? la mijlocul trupului ei frumos...